Cuvinte spre infinit

Unde sa ma cautati

2010-05-04T12:26:00.000+03:00

De acum ma gasiti aici :

http://alycemihalcea.wordpress.com/

De ce?

2010-04-19T12:04:00.003+03:00

De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun…

De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa’ sa fie scrum…?

De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?

M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi, de noi, noi amandoi.
De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?

De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce platesc doar eu?
De ce mereu mi-e frica?
De ce nu sunt barbat?

De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?

Asa ca… nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si ïubeste-ma asa cum sunt. (De ce – Vama veche)

http://www.youtube.com/watch?v=Y5qhah1nRjI&feature=related

Fericirea...un film de scurt metraj?

2010-04-16T00:20:00.005+03:00

Ce inseamna sa fii fericit? Cum iti dai seama ca esti fericit? Daca fericirea ar avea glas ai stii sa o recunosti? In cat timp se evapora fericirea? Si de ce?

De-al lungul si de-a latul clepsidrei vietii mele am cunoscut franturi de fericire. Bucati de clipe in care ochii mi-au stiut licari a zambet. Insa dupa fiecare lacrima dulce, dintre gene mi s-au prelins pe obraji urmele dematograful negru si amarui si usturator. Sa fie oare fericirea doar acel ceva din viata noastra care doar coloreaza zilele fara a stii sa pastreze culoarea?

Timpul in cadenta lui duce si aduce cu el prezenturi. Ne ademeneste cu vorbe dulci invaluite in mister, ne ofera iluzia perfecta, pentru ca mai apoi sa ne tranteasca in mocirle adanci si fara de iesire. El stie doar sa treaca, nu stie sa rezolve probleme sau sa aline dureri. Si, chiar daca poarta cu el clipe in care inima bate, parca, altcumva, in care dintre norii dupa-amiezii curcubeie intense rasar deasupra lumii sufletului nostru, vine un moment cand totul se sfarseste. De ce?

O prietena m-a intrebat zilele astea ce m-ar face cu adevarat fericita. Raspunsurile au venit scurte...si clare. Insa prea putin m-am regasit in ele. Si atunci am realizat, iar si iar, ca ma multumesc cu bucati de viata. Ca atunci cand simt ca universul o ia razna imi caut propriul univers care ma tine departe de realitate, interzicandu-mi sa mai traiesc. Ma afund intr-o lume imaginare ajungand sa ma mint ca totul e senin. Insa niciodata seninul de pe taramul meu nu se va reflecta in realitate. Fiindca toata aceasta amorteala in care pretind ca as cauta fericirea nu e altceva decat un liman departe de ea.

Doi...simpli trecatori ai unor vise ratacite

2010-04-09T01:59:00.001+03:00

Am ezitat…pentru ca mi-am zis ca e mai bine sa stiu numai eu. Insa inima m-a tradat, degetele au inceput sa scrie. Simteam nevoia sa ies din mine, sa ma avant spre infinit si sa nu mai gasesc drumul de intoarcere. Sa ajung sa il intalnesc, sub o alta forma, asa cum candva ne promisesem.

Insa am ramas nemiscata si rece in fata unui monitor zugravit cu randuri. In noaptea mea pistruiata cateva cuvinte mi-au daramat tot universul. Un simplu click m-a purtat pe valurile sparte ale unui trecut prea viu.

A fost de ajuns ca ochii mei sa mangaie cu dor numele lui, pentru ca pret de o pagina de mail sa simt cum lumea mea se reconstruieste in jurul meu, cum ma transform in abur, alunecand in contratimpul clipelor. Timpul s-a oprit, clepsidra si-a inversat scurgerea, pentru ca mai apoi vibratiile vietii mele sa palpaie la unison cu toate cuvintele lui.

La inceput mi-a fost teama sa deschid mailul. Mi-a fost teama de mine. De inima mea ce, inca dupa atata timp, o data la 12 de batai aduce cu ea o bataie pentru el. Insa, ochii mi s-au scurs printre randuri impletite in lacrimi de nostalgie si chemare. Era trecut de 12, si pentru a mia oara, am fost nevoita sa privesc data din calendar si sa inteleg ca e una cu poveste.

O poveste draga pe care am scris-o impreuna. Un vis pe care l-am visat de una singura. Un final deschis, caruia amandoi simteam nevoia sa ii dam un contur. A trecut atata timp de cand am plecat din viata lui si tot atatea zile de cand il port in suflet, nestiind cum sa il inchid intr-un cufar vechi, sa invart cheia, si sa o arunc in mare.

Am terminat de citit…insa privirea mi-a ramas amortita pe ultimile cuvinte, repetandu-mi obsesiv in gand “al tau…”. Nu mai era al meu de mult, si, totusi il simteam mai al meu ca niciodata. Fiori reci imi strabateau golul din mine. Aripi de fluturi, de mult uscate, au renascut din bucata lui de suflet pe care o aveam inaintea mea. Nu puteam face nimic. Uitasem cum e sa plangi, cu e sa zambesti, cu e sa traiesti…sentimente de iubire si teama incepusera sa ma cuprinda. Universul meu isi cauta o culoare...un ritm.

Dincolo de timp…de distanta…de noi…ceva nu murise. Ceva mai presus de intelesuri ma chema inapoi.

Insa, atunci cand inima te indeamna sa ii raspunzi dar trecutul si mintea iti striga sa te opresti, ce faci? Iti asculti din nou glasul inimii???

Visez

2010-04-08T22:26:00.002+03:00

Visez o lume in care sa stiu sa culeg toate zambetele infinitului si sa transform umbra lacrimilor tale in surasuri. Visez sa invat sa construiesc castele de nisip fara ca valurile gandurilor mele sa mi le darame intr-o clipa. Visez sa nu ma mai stiu pe-o margine de dor cautand mereu o imbratisare. Visez sa invat sa respir fiecare secunda, incercand sa alunec mai departe de dorurile si furtunile din mine. Visez sa am ochi pentru a putea citi ce scrie, pe cer, cu senin. Visez sa nu mai cred ca ma regasesc numai in frunzele uscate ale amintirilor sau in calimarile sparte ale dragostei. Visez sa nu mai incerc sa descopar, sa redescopar, lumea prin iubire, fiindca aceasta cautare e infinita si dureroasa. Visez sa nu ma mai agat de nori si sa ma prabusesc in mintea mea de la inaltimi. Visez sa nu mai caut intelesuri fiindca nu intotdeauna avem nevoie de busole. Visez sa nu mai cred ca tu ai plecat spre o alta primavara mai plina de tot…mai putin de mine. Visez sa nu mai visez. Visez sa stiu sa le traiesc...insa, si asta, tot un vis ramane...

Vreau sa am steaua mea...

2010-04-07T23:58:00.000+03:00

"Lasa lumea sa spuna ce si cum va vrea
Lasa viata ta sa isi urmeze calea sa
Fara ura si fara false biruinti
Si fara teama, norocul e cu cei cuminti.
Va fi o zi cand ne vom regasii
Va fi odata ca in vis
Va fi o zi cand totul va zambii
Si orice drum va fi deschis..."

http://www.trilulilu.ro/dominoman/a410fbc9bfde12

http://www.trilulilu.ro/hosmy/5571044c627e44

Nimic nu poate fi mai minunat...

2010-04-02T23:48:00.002+03:00

...decat sa petreci cele mai importante zile din viata alaturi de cei dragi. Nu exista traire mai profunda decat sa fi acolo unde simti ca aparti, in momente de sarbatoare. Insa, chiar daca distanta, timpul, oamenii, te tin departe de cineva drag, faptul ca il porti in suflet, ca oriunde ar fi, ai fi, te insoteste peste tot, ca imparti cu el, in gand, clipe speciale, te face sa il simti mai aproape chiar daca ai fi vrut sa il strangi in brate si sa ii multumesti ca e langa tine.

Sarbatori Fericite, pline de zambete, liniste si iubire!

Atata tot...

2010-03-30T00:47:00.001+03:00

"- Gabico, cred ca n-am sa mai scriu…
- Cum, Lorelei? Si ce-ai sa faci?
- Am sa ma bucur de viata ..."

Singuri...cumplit de singuri...

2010-03-28T00:00:00.004+02:00

Da...suntem singuri pe lumea asta. Atat de singuri incat ne putem auzi cadenta lacrimilor ce se lovesc de trotuarele noptii, ecourile strigatului de disperare si ajutor. Nu e nimic in jurul nostru. Viata ne-a obligat sa ne creem oameni desprinsi din dorintele si visele noastre. Tocmai pentru a ne simti mai putini singuri. Oameni carora le-am oferit sufletul nostru. Insa atunci cand avem nevoie de o imbratisare, de un cuvant care sa ne intoarca dintr-un final prematur de drum, universul suspina a gol.

E atata indiferenta in lumea asta, atat de putin adevar. Ma intreb unde e dragostea pe care o strigam in gura mare ca o simtim? Unde e acel "imi pasa" cu care ne tot laudam? Unde? Cuvinte goale...si doar nepasare...Cumplit de dureros. Ingrozitor de suportat...Prea mult pentru mine.

Niciodata, nimeni...

2010-03-27T12:28:00.002+02:00

...oricat de mult as astepta, nu va cobora din cer sa ma atinga cu bagheta lui, pentru a-mi transforma lumea intr-una mai buna. Insa aici pe pamant, cineva, ma prinde de mana si imi atinge sufletul. Lumea nu o poate schimba, asta numai noi o putem face, insa stie sa transforme clipele...sa le coloreze...sa le dea stralucire. Eu nu stiu sa zbor...nu m-am priceput niciodata la asta. M-am inaltat si am cazut de prea multe ori. Am incercat din nou, dar probabil ca mi-a lipsit praful magic.

Acum insa stiu cum e sa alergi prin vazduh fara sa iti fie frica de cadere. Cum e sa te contopesti cu stelele, si sa te agheti de luna. Cum e sa te pierzi prin spuma norilor...iar atunci cand revii pe pamant nimic sa nu se schimbe. Sunt clipe in care zambesc fericita. Si aceste clipe pe care doar acel cineva mi le ofera sunt scanteia din haosul diminetilor si apusurilor mele.

Singura pe-n drum...sah mat

2010-03-25T23:58:00.004+02:00

Un ticait de ceas, un clopot, un pendul…azi fiecare isi bate ora lui. Pentru mine timpul s-a oprit. Sunt in afara lui…si nici macar nu vreau sa ma intorc. La ce bun? Pentru cine? Simt cum umbra clipelor ce se scurg creste. O privesc fara sa o ating acum. Si sub privirea mea panglicile trecutului se amesteca…se incalcesc. Incerc sa le citesc povestea. Pentru a-mi aduce aminte de mine. Vad oameni pe care candva i-am iubit si pe care azi parca nu-i mai recunosc. Altii la care am tinut...si care parca au ramas inchisi in visul meu fericit. Feti-frumosi pe care primul sarut i-a preschimbat in spani. Prietenii ale cartor verigi s-au dovedit a fi prea fragile. Atatia oameni pe care i-am iubit...insa prea putini au avut ochi sa vada, suflet sa simta. Si totusi acele clipe, asa scurte cum au fost, au meritat...dar azi nu mai sunt...

As vrea sa plang. Insa nici macar lacrimile nu mi-au mai ramas. As putea sa oftez si sa merg mai departe. Insa nu mai am putere si nici macar nu mai stiu cum.

Astazi noaptea plange in locul meu cu lacrimi de stele. Ploaia mea e inca vie si pare singurul lucru real. Intunericul e sters. Nici macar felinarul de deasupra geamului nu mai are stralucire. Totul parca se impleteste printre firele de nisip uscat ale unei clepsidre batrane si sparte. Timpul a ramas tintuit intr-o tacere absurda, intr-o materie rece golita de vant si de simtiri.

Daca azi as putea sa aleg sa nu ma mai intorc, probabil ca as face-o.

In linistea mea...

2010-03-24T14:32:00.013+02:00

...si a noptii mele, m-am intrebat daca de maine nu as mai fi, cati dintre cei apropiati imi vor simti lipsa. Pe obrajii cui va aluneca macar o lacrima si cati vor fi aceeia care ma vor pastra in suflet pentru totdeauna. Cati vor regreta ca nu au stiut niciodata sa poarte “te iubescul” lor mai departe de gand, de cuvant, si cati vor vrea sa dea timpul inapoi pentru o imbratisare?

M-am gandit mai apoi care ar fi oamenii din viata mea, peste plecarea carora mi-ar fi atat de greu sa trec. Nu a fost nevoie sa caut, fiindca chipurile lor mi-au colorat gandul. Si atunci am inteles ca gresesc. Ca nu trebuie sa astept sa pierd pe cineva pentru a-i spune ca il iubesc. Nu trebuie sa astept secunda de dupa ultima clipire pentru a ma prabusi in dorinta de al revedea. Viata nu sta dupa cei care nu au curaj. Dupa cei care ezita mereu. Dupa cei care se pretind indiferenti. Viata e una. Si e scurta. Si merita trait din si cu iubire.

Poate ca lipsa existentei mele va trece usor neobservata. Ca plansul celorlalti va inceta sa mai tremure inca de dinaintea primului apus. Sau poate ma insel. Insa eu cred ca daca am invata sa ii pretuim pe cei pe care pretindem ca ii iubim, daca am intelege ca a darui iubire atunci cand o simtim poate fi cel mai minunat lucru, poate daca am avea putere sa trecem peste micile orgolii si teama de a pierde, am fi mai putin singuri pe lumea asta. Poate atunci nu am mai cauta raspunsuri, fiindca am putea simti dragostea celor la care tinem, acum si aici…si nu candva, de undeva...dintr-un loc pe care nu-l putem pricepe.

"Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?"

(Cand ai nevoie de dragoste- Mircea Cartarescu)

Intotdeauna mi-a placut...

2010-03-23T19:20:00.002+02:00

...mirosul ploii de dinaintea inceperii ei. Azi m-a dus cu gandul la tine. La zilele in care mi-ai intrat in suflet pentru prima data. Nu ploua atunci. Batea doar un vant rece si rebel. Insa ploaia de azi imi aminteste de tine.

Strabateam acea strada carpita cu bucati neregulate de piatra neagra...ti-o amintesti, nu-i asa?... si te-am simtit aproape M-am oprit pentru un moment fiindca starea fragila care imi invadase lumea ma obliga sa ma intorc in trecut. Pentru o clipa mi-am dorit sa ma transform in abur, sau in umbra, sau in orice care sa ma aduca langa tine. Am simtit cum caut un drum printre acordurile unei chitari, ce ieseau dintre degetele albe ale un domnisoare usor ciudate, cautandu-te mai departe de gand.

Incepuse sa ploua deja cand am simtit ca pe obrajii mei lacrimile incearca sa-mi spele chipul nostalgic. Mi se facuse dor. De tine, de mine…de noi asa cum eram candva, sau poate cum nu am fost niciodata. Totul imi aminteste de tine. Strazile, orasul, ploaia...marea. Ti-ai facut un loc in sufletul meu, atat de profund si de neinlocuit, incat te simt pana si in aerul ce il respir fara sa vreau sa il mai alung din mine, in mangaierile soarelui de dincolo de geam, in orice melodie veche, in fiecare soapta a intunericului.

Nu stiu si nu vreau sa traiesc departe de tine. Insa uneori doar gandul meu te tine aproape. Doar cuvintele mele ma fac sa mai cred ca existi. Si, pentru ca am inteles ca dragostea nu e suficienta pentru a tine doua suflete aproape, inima langa inima, umar langa umar, ma intreb...de ce, oare, ar mai fi nevoie?.

Eu nu exist

2010-03-14T14:39:00.003+02:00

M-am nascut intr-o lume pe care nu o pricep. Zilele mi-au oferit lumina unor drumuri de mult strabatute, iar noptiile vise dupa care alergam candva sa le ating. Anii mi-au daruit iubiri ce au alunecat spre amintire, prietenii in care am crezut. Si, in toata aceasta calatorie prin ceata destinului am cunoscut oameni pe care i-am indragit din prima clipa sau pe care am ajuns sa ii iubesc in timp. Credeam ca detin controlul acestiu univers care se construise in jurul meu.

Dar azi privesc usor in urma si vad ca am gresit. Azi ma intreb cine sunt... de ce sunt. Poate ca nici macar nu mai traieasc…poate ca am murit demult si in urma mea a ramas o fiinta ce la prima adiere de vant se pierde printre toate frunzele uscate ale anotimpurilor. Privesc in jur si nu regasesc nimic din ceeea ce, candva, ma facea fericita. Dragostea a trecut pe langa mine fara ca eu sa stiu sa o prind de mana. Mereu i-am iubit pe cei care m-au facut sa sufar. Iar pe cei care m-au iubit i-am indepartat. Am incercat sa cautat mereu un echilibru intre ceea ce simt eu si ceea ce imi ofera altii, insa mereu m-am ratacit printre vibratiile inimii ce m-au condus de prea multe ori spre lacrimi.

Nu sunt facuta pentru lumea asta fiindca nu stiu cum sa ma multez secundelor ce se desprind dintr-un orologiu in care clipele imi sunt masurate. Nu sunt facuta pentru lumea asta fiindca nu stiu sa imi controlez dragostea si iubirea pe care o port, pe care o ofer, de cele mai multe ori, in zadar. Nu sunt facuta pentru lumea asta fiindca, de acolo de sus, din plutirea mea, nu reusesc sa vad, cu adevarat, binele si raul din jurul meu, iubirea care mi se ofera. Nu sunt facuta pentru lumea asta fiindca asta nu e lumea mea...

Alerg prin timp, ratacindu-ma in propria fiinta. Eu nu exist…exista doar un suflet zbuciumat, inchis in franturi de ganduri…rasfirat printre cuvintele unei foi pe care nu o va citi nimeni, poate, niciodata.

Am nimic fara tine...

2010-03-03T11:22:00.003+02:00

Invatasem sa te intalnesc in vis atunci cand mi se facea dor de tine. Noaptea trecuta nu ai venit, iar eu m-am trezit in dimineata asta mai singura ca de obicei.

Sunt doar eu cu mine si cu imaginatia mea, intr-o camera prea goala si tacuta, cu o scrumiera prea plina, cu o cana de cafea prea amara, cu ganduri prea triste, cu sentimente prea profunde ca sa crezi ca se mai pot repeta. Am nimic fara tine. Si cel mai dureros e ca nu exista pastile care sa te faca sa uiti, sa nu mai simti.

Am avut candva un vis care acum se indeparteaza de mine, scurgandu-se printre lacrimi ce inunda o lume pustie fara prezenta ta.

De vei pleca...

2010-03-02T01:18:00.000+02:00

"De vei pleca, de-ti va fi bine
Un inger voi fi eu...
...Tu sa ai grija
Prin vant si ploi atunci cand ai sa mergi
Nu ma uita, caci eu voi fi mereu
Pe unde treci!"

http://www.youtube.com/watch?v=v_O6UTkeN3M

Pentru o persoana speciala si importanta din viata mea, pe care o iubesc netarmuit.

Azi chiar nu mai conteaza

2010-02-28T11:21:00.006+02:00

M-am intrebat de multe ori daca ai sa intelegi vreodata cat te iubesc. M-am intrebat de si mai multe ori daca vei avea vreodata ochi sa privesti cu adevarat in jurul tau. Am ezitat insa sa imi raspund pentru ca gandurile mele imi sopteau cuvinte pe care inima nu vroia sa le accepte. M-am intrebat zilele trecute daca tu ma iubesti cu adevarat. Raspunsul a venit fulgerator, fara ca eu sa il pot opri...si a durut cumplit.

Mi-am zis candva ca nu pot si nu vreau sa imi imaginez anotimpurile fara tine. Mi-am zis ca nu stiu sa respir fara prezenta ta, ca nu vreau sa zambesc fara ca zambetul meu sa se reflecte in ochii tai, ca nu vreau sa plang fara ca palma ta sa imi stearga lacrimile. Iubirea mea tremura atunci cand iti simtea prezenta, iar eu te-am rugat sa o ierti...insa acum stiu ca tie nici macar nu ti-a pasat. Se spune ca iubirea scrie legende. Insa dragostea noastra nu poate fi cuprinsa nici macar intr-o pagina alba de hartie. Eu te-am iubit. Tu...nu. Asa e jocul vietii. Intotdeauna unul iubeste mai mult…sau de loc. Simturile tale au fost mereu la celalalt pol. Intotdeauna acel tot dintre noi se respingea. Insa mie imi placea sa ma mint. Te-am iubit pentru ca langa tine imi gaseam linistea. Si pentru ca era atat de minunat sa ma lasi sa te iubesc naiv si prostesc. Iti repetam in nenumarate randuri cuvinte rupte din sufletul meu si asta ma facea fericita. Tresaream la auzul vocii tale, prezenta ta ma bucura fara de egal. Tremuram in imbratisarile tale incercand sa pastrez parfumul lor pentru cat mai mult timp. Puteam sa avem totul, dar ne-a lipsit sansa.

Acum ce mai conteaza? Tu esti mereu indiferent, iar eu nu mai vreau sa te iubesc. M-am inecat prea mult timp pe uscatul unor zile fara de lumina, in timp ce tie iti era bine atunci cand ma stiai pierduta. Ieri a plouat…a plouat cu toate lacrimile mele de dor, care imi aminteau de tot ce ne-a legat, de tine, de tot ce am fost noi si nu am fost vreodata.

Dar ce mai conteaza? Sper doar ca intr-o zi sa iti amintesti cine am fost eu si cine nu ai fost tu niciodata.

Niciodata...

2010-02-27T12:06:00.001+02:00

... nu am stiut cine sunt. M-a nascut soarele intr-o zi de vara, iar oamenii mi-au dat un nume. Viata m-a purtat pe aripile ei ratacind intre cer si pamant. Pustie am trecut prin felii de viata incercand sa ma gasesc. Am cautat, am asteptat, am rascolit trecuturi, am fugit din prezentri fara noima fortand viitorul. Am cerut in nenumarate randuri vieti in care urma pasilor mei sa iti atinga privirea, sa te aduca aproape, pentru ca eu sa pot regasi drumul spre mine. Te-am asteptat sa vii acolo de unde nu ai plecat niciodata. Intr-o alta viata noi ne-am cunoscut, si am tatuat fiecare zambet, fiecare imbratisare, fiecare lacrima pe filele impletite ale unui vis pe care eu nu l-am uitat.

Am umblat adesea pe aleile luminate de soare ale primaverii cautandu-te. Intr-o zi, din umbra intunericului mi-ai rasarit in cale. Erai asa cum te stiam, cum te visam, cum nu te-am uitat. Am intins mana pentru a-ti putea resimti tremurul atingerii, dar cand am deschis ochii tu ai disparut, iar eu tineam de mana tacerea.

Azi te am aproape. Dar tot azi, intr-un dans nepriceput de iubire ma impiedic de toate nelinistile mele. Am trait atata timp intr-un univers in care ma pretindeam stapana peste...nimic, in care ascultam adesea tacerile sarutului pe care ai desenat departare dintre noi, incat teama ca tu nu existi decat printre ganduri ma sperie cumplit.

Greseala mea...

2010-02-21T11:45:00.001+02:00

"...voi ce acum ma ascultati
    mai mediati si nu uitati
    ca-n dragoste indiferenta-i ce-a mai grea
    cu fiecare despartire
    o stea din cer se va desprinde
    iar eu voi sti ca atï facut greseala mea
    greseala mea..."

http://www.youtube.com/watch?v=LQgSKqHTsRY

Ultima scrisoare

2010-01-26T22:29:00.003+02:00

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

(Mihai Beniuc )
http://www.youtube.com/watch?v=Kdx1-Gm_cL4

"Doar o viata nu-mi ajunge..."

2010-01-23T20:26:00.010+02:00

Trebuie sa recunosc ca ajung uneori acasa, dupa o zi cernuta cu zambete si clipe de fericire, trista si melancolica. Intru abatuta intr-o casa ce-mi pare intunecata si goala, intalnind frigul singuratatii.

Nu am stiut niciodata sa stau departe de cei dragi, si de fiecare data cand clipa despartirii vine, in mine se naste un sentiment de pierdere. Astern atunci in pagini albe doruri cumplite, adorm implornd visele sa imi aduca prezenta lor. Ii vreau banal de aproape pe cei pe care ii iubesc. In momentele in care sunt cu ei as vrea sa le stiu arata cat de importanti sunt pentru mine, as vrea sa invat cum sa le daruiesc dragostea, sa ii fac sa inteleaga ca fara ei nu as vrea sa exist. Iar cand timpul ne desparte, as vrea sa le pot oferi inima mea sa le tina de urat, de tristete, de fericire…Simt nevoia de a darui iubire. De a mi se permite sa iubesc neconditionat.

Dar, uneori, cred ca dragostea mea sufoca. Ca toate cuvintele rostite ajung sa sune deplasat in urechiile celuilalt. Ca imbratisarile mele sunt prea multe. Ca modul in care incerc sa ii tin pe cei dragi aproape ii ingradeste. Uneori devin posesiva. Alteori geloasa. Si, stiu ca nimic din ceea ce e dus la extrem nu e bun. Dar nu pot sa fiu altcumva. Sunt un om viu in pieptul caruia inima loveste a iubire.Si, as accepta orice pret, zambind fericita, daca as stii ca asa ii voi avea pe cei dragi alaturi…pentru totdeauna.

http://www.trilulilu.ro/IuLiAtRiLuLiLu/11e262b0f19ced

Pas sans toi...

2010-01-21T00:20:00.003+02:00

De ce regina noptilor
E trista-ntotdeauna?
Au nu stiti voi ca mii de ani
Sunt azi de cand moare luna?

Ca cerul mandru si deschis
Ce stelele-si asterne
Nu e si el decat un vis
Al linistei eterne?

Ca [prin] a haosului vai
Plutind in voia sortii,
Revarsa-asupra lumii-ntregi
Durerea si farmecul mortii?

Un farmec dulce si adanc
Patrunde-atat de tare
De ce ridica inspre ea
Seninele valuri de mare.

De-nalta ochii inspre ea
Din umbra dulce mirii,
Caci au simtit adanc in vis
Ca moartea e sora iubirii.

Ca tot ce naste-n univers
Aceea si declina
De-ar inceta totul din mers
S-ar naste lumina,lumina!

(Eminescu)

http://www.youtube.com/watch?v=zQyn9AfX7q0

A fost odata...si, poate, inca mai e...

2010-01-20T01:12:00.022+02:00

Cu ceva timp in urma m-am lasat condusa de iluzia unei batai puternice de inima. M-am aruncat, fara sa privesc inaintea mea, de pe o margine de lume, intr-o prapastie fara fund. Golul caderii m-a durut in timp. Si, atunci am inundat seri si am inecat zile. M-am ratacit prin vise goale si m-am trezit suspinand. Dar, in tot acest timp am simtit ca am atins aripile unui inger de care nu ma pot apropia cu adevarat.

Daca ar fi sa inchid ceea ce simt intr-un cantec, probabil ca notele ce se aud din clapele pianului negru m-ar sfasia in mii de bucatele. Asa ca, incerc sa las in urma acest cantec trist si sa trec mai departe pe langa el, ca si cum as trece pe langa un bulevard plin de panselute colorate. De multe ori e furtuna in sufletul meu, e ninsoare in vise, e neliniste in clipele ce trec. Uneori ma ratacesc atat de tare printre ganduri intoarse pe toate partile, incat mi-e teama sa nu ma pierd definitiv de mine insami. Alteori imi doresc sa plec departe, de tot si de tine, dar mereu o voce imi aminteste ca nu putem fugi de sentimente si amintiri. Ca oriunde am pleca, nu ne putem ascunde de noi insine. Insa ne putem minti...o vreme.

Randurile cuiva spuneau: “limpede nu vezi decat cu inima”. Mie inima mi-a spus ca te iubesc si sa raman pentru ca ma iubesti si tu... timpul, insa, mi-a aratat cu totul altceva. Timpul mi-a oferit in dar lacrimi si suferinta. Neincrederi si gelozi intemeiate. Inima mi-a strigat atunci, ca iubirea trece peste orice. Ratiunea mi-a urlat puternic “pana cand?”...Inima m-a facut sa imi amintesc de toate clipele sublime, in timp ce ratiunea m-a facut sa inteleg ca sublimul nu era decat pentru mine...pentru tine nu. Inima mi-a deschis copertile unei carti in care randurile vorbeau despre atingerile si vibratiile lor, despre imbratisarile care nu mint niciodata, despre gesturile timide in care regaseam dragostea ta. Ratiunea mi-a citit atunci din filele unei bucati de poveste, despre cum nemarginirea mea cu care tineam la tine s-a reflectat in ochii tai ca o slabiciune de care profitai, in timp ce eu stiam si accepta...de dragul tau...

Insa, toata aceasta lupta dintre inima si ratiune, m-a facut sa o i-au razna. Si azi, am ajuns sa nu mai vreau sa cred nimic din ce ma lasi sa vad. Sa vreau sa invat sa te iubesc numai eu. Sa te pastrez doar intr-un colt de suflet din care sa nu vreau sa mai iesi niciodata. Sa ma indepartez de tine si sa nu mai stiu sa te intalnesc nici macar in vise. Sa nu mai vreau sa iti scriu si sa invat sa nu ma mai doara nici ignoranta ta, nici prezenta ta, nici macar suferinta ta, care, de prea multe ori, m-a ucis.

http://www.trilulilu.ro/Edistancescu/3319d37001a003

Cea mai frumoasă floare

2010-01-19T15:08:00.003+02:00

“Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?”
O întrebă în şoaptă într-o zi.
“Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi”.

Abia se mai zăreşte-acum catargul.
Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân.

Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri şi strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.

Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu peşti de aur prinşi la subţiori,
Corabia de foc o scufundară,
Şi toţi muriră-ncolăciţi de flori.

Pe ţărm stau două fete-n aşteptare:
“Ce ţi-ai dorit ca dar în acest an?”
“Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare -
Cea mai frumoasă scoică din ocean”…

(Radu Stanca)

Doamne, dacă-mi eşti prieten

2010-01-16T16:17:00.006+02:00

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

(Spiridon Popescu)

http://www.youtube.com/watch?v=hIAyAuDoFGU

...pentru cei pe care ii iubesc infinit...

Just for you...

2010-01-14T10:33:00.002+02:00

Azi este o zi speciala, pentru ca tu esti speciala pentru mine. Iti spun, La multi ani, cu fiecare vibratie a inimii mele!!!

pentru ca, primavara a inceput si incepe cu tine...
http://www.youtube.com/watch?v=iBHuVWOrWPw

pentru ca...
http://www.youtube.com/watch?v=WkEjPeTrWkU

Atunci cand...

2010-01-11T10:26:00.001+02:00

cerneala se termina in penita, muzica poate vorbi in locul inimii…

Pentru cineva care inca mai pastreaza o parte din sufletul meu

http://www.youtube.com/watch?v=Xr0gKO6ndjc&feature=PlayList&p=A8A25847AE85F631&index=50

Pentru cineva special si infinit de drag

http://www.youtube.com/watch?v=FXzNb0BSvjs

Pentru cineva caruia ii multumesc ca exista

http://www.youtube.com/watch?v=dUvPf_zuySA

Pentru cineva care mi-a fost alaturi si pe care il iubesc

http://www.youtube.com/watch?v=WBUmlrjOMO8

Pentru cineva care face parte din mine, din tot ce insemn eu

http://www.youtube.com/watch?v=9xz5eQIz2po

Pentru el

http://www.youtube.com/watch?v=jgLcYQpJb3E

Pentru cineva care imi lipseste

http://www.youtube.com/watch?v=r-QpaFBD6nE&feature=PlayList&p=E362B15A3205C118&index=53

Pentru voi

http://www.youtube.com/watch?v=OPD0H-qDkJM

Pentru ca in dimineata asta asa simt...

http://www.youtube.com/watch?v=vx2u5uUu3DE&feature=channel

O clipa si atat!

2010-01-09T14:41:00.005+02:00

Inca de ieri nutreste in mine un sentiment timid de fericire. Nu stiu daca am vreun motiv anume si nici nu caut sa aflu.

Dimineata de ieri, care, aparent, parea a fi o dimineata ca oricare alta, mirosea a primavara, a cafea cu aroma de vanilie, a parfum delicat, a dragoste… Si, toate astea mi-au amintit de un loc special. Singurul loc din lume in care, pentru mine, zambetele nu apun niciodata, in care soarele nu moare in intunericul noptii, in care vantul nu stie sa imprastie stropii de ploaie, nici pe geamuri, nici pe obraji, nici in suflet, in care ninsorile se ridica spre cer si se transforma in ingeri albi. Locul in care ma refugiez de restul lumii, gasind mereu linistea de care am nevoie. Si, dintr-odata am simtit dorinta de libertate. Nevoia de a iesi din mine si a ma regasi in celalalt. Nevoia de a fi eu asa cum ma cunosteam candva… fara sa mai ezit in fata sentimentelor, a gandurilor, a dorintelor mele. Si, in ochii mei viata a prins, dintr-odata, o stralucire aparte.

Azi, dupa mult timp, am inteles ca prezentul clipei este mult mai important decat amintirile trecutului sau teama viitorului. Azi, am inteles ca viata poate fi minunata…nu stiu cand…nu stiu unde…poate, doar acum si doar aici.

From this moment...

2010-01-06T22:14:00.008+02:00

Mereu am alunecat pe aripi de vise. Candva, in timp, imi creasem un glob numai al meu, in care imi desenam viata asa cum mi-o imaginam eu. La inceput mi-a fost bine si liniste. Nimic din ce se intampla inafara lui nu ma interesa. Traiam intr-o lume care nu exista decat in inchipuirea mea. O lume a naivitatii si a imaturitatii. O lume in care iubirea dureaza pentru totdeauna, o lume in care nu exista dezamagiri si lacrimi, o lume in care oamenii sunt intotdeauna buni si frumosi. O lume perfecta desprinsa din cele mai frumoase povesti de viata. Dar aschiile ascutite ale vietii au inceput, cu timpul, sa patrunda in sfera mea. Iar atunci cand am simtit pentru prima data fiorul rece al suferintei, cand pentru intaia oara am simtit cumplita durere de suflet, cand nu mai aveam lacrimi pentru a plange, am inteles ca viata nu e intotdeauna colorata. Dar, pentru ca teama ca dincolo de gand nu exista nimic, m-a facut sa ma intorc din nou la starea mea de plutire, crezand ca fugind de viata, ca negand-o, nimic rau nu ma va atinge vreodata.

Insa, intr-o zi am cazut din zborul meu, si prabusirea m-a durut ingrozitor. Am deschis ochii, fiindca strigatele m-au obligat si, m-am trezit intr-un decor cu totul ireal. La inceput mi s-a facut teama. Am incercat sa caut un colt linistit de lumina, dar parca nimic in jur nu avea stralucire. Am privit nelinistita universul ce mi se arata atat de nou si de strain. Imi era greu, si, pe moment m-a cuprins un sentiment de panica. Pentru ca nu stiam incotro sa ma indrept, m-am refugiat, pentru o vreme, in confuzie, ajungand sa caut cu disperare drumul spre lumea mea perfecta. Dar de aceasta data constiinta nu m-a mai lasat. Iar starea de acceptare a pus, incetul cu incetul, stapanire pe sufletul meu.

Atunci am inteles ca vin unele momente in care trebuie sa alegi. Ca oricat de mult am aspira spre o lume perfecta, viata e numai una. Ca uneori apar in calea noastra drumuri anevoioase...poate din cauza unor alegeri gresite, ce la inceput pareau ideale...poate pentru ca nu poate fi intotdeauna simplu. Uneori gasim forta de a merge mai departe...alteori nu. Uneori renuntam si ne intoarcem, alteori ne continuam mersul sperand ca la sfarsit vom gasi fericirea si linistea. Dar, drumul spre ele e infinit. Insa, in cele din urma, tot trebuie sa alegem un drum. Iar daca nu alegem noi, vor alege altii pentru noi. Si nu intotdeauna binele lor e si binele nostru.

Nu vom afla vreodata ce oare ne-a legat...

2010-01-05T10:52:00.000+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=XIk5HJ-qRbE

Clipa magica a unui prag

2010-01-02T15:05:00.003+02:00

Au trecut peste mine atatea treceri dintre ani…Mai intai acele revelioane ale copilariei in care caldura mamei si vocea tatalui m-au trecut peste pragiurile unor ani naivi si puri si minunati. Au urmat, ceva mai tarziu, revelioane petrecute in doi pe o margine de lume, in care ora 12 ne jura fiecaruia acel “te iubesc pana cand moartea ne va uni”, dar care, de fiecare data, s-a risipit in praful timpului. Altele in care in imbratisarea prietenelor am pasit spre un an pe care mi-l doream mai bun sau in care in singuratatea unei plaje pusti doar cantecul marii imi ura La multi ani.

De multe ori mi s-a intamplat sa vreau sa dau un contur timpului ce va veni. Dar, tot de atatea ori nimic din ceea ce imi doream nu se intampla cu adevarat. Insa, sfarsitul anului ce a trecut mi-a oferit cel mai minunat inceput de an. Mi-a fost dat sa traiesc o noapte fermecata, in care magia clipelor a prins viata revarsandu-se in inima mea pentru ca mai apoi sa se transforme in lacrimi dulci de fericire. O noapte in care sufletul mi-a stralucit, in care pentru cateva ceasuri am simtit ca traiesc in cea mai frumoasa poveste de dragoste si prietenie. O noapte speciala a carei lumina nu ar fi existat daca langa mine nu ar fi fost cei care inseamna totul pentru mine si pe care ii iubesc infinit.

Happy New Year!!!

Ultima iluzie

2009-12-24T01:44:00.002+02:00

Ma hotarasem sa strabat pe jos trotuarele reci, incercand sa inchid in noapte toate nelinistile mele.Dar strazile m-au purtat spre nicaieri in timp ce soaptele intunericului au inceput sa imi vorbeasca. Sa imi aminteasca o poveste…o poveste despre dorinta de a simti caldura flacarii aprinse si despre neputinta de a o pastra, despre singuratate si dorinta de a apartine cuiva, despre iubire si lipsa ei, despre teama. Despre un suflet ratacit printre faramele de nisip ce se scurg grabite dintr-o clepsidra fara timp…

http://www.trilulilu.ro/SilviuBacky/b204766561af9d

Dar, pentru ca e Ajunul Craciunului, pentru ca eu stiu ca de Craciun se intampla minuni, pentru ca trebuie sa se intample, dorintele din scrisoarea trimisa Mosului, vor prinde viata! Pentru ca asa cum Craciunul exista, exista si Mos Craciun.

Eu i-am scris ceva despre liniste, si maturitate pentru a putea intelege lumea cu adevarat, putere pentru a putea accepta..., curaj pentru a iubi fara sa imi fie teama ca ii voi pierde pe cei dragi, iertare in sufletele celor carora le-am gresit si, inevitabil, stiu ca le voi mai gresi, despre fericirea pe care le-as darui-o celor dragi dar stiu ca sunt incapabila de asta, pentru ca uneori nu ne sta in putinta sa facem minuni, despre dorinta de a-i pastra pe mai departe pe cei pe care ii iubesc si fara de care inima mea nu ar mai bate la fel...despre o imbratisare...Tu?

Dragostea este pentru ceilalti...le-o dai si nu o mai ceri inapoi

2009-12-20T00:14:00.001+02:00

“Caut mereu un drum intre naivitatea de a iubi totul si nenorocirea de a nu iubi nimic."

"Mai stim, oare, sa iubim naiv, inocent, sa oferim totul in dragostea noastra sau suntem mereu macinati de constrangeri si resentimente? Si daca iubim inca, naivi, ce sa iubim ? Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de langa noi , putem iubi totul.

Dar placerea de a oferi dragoste, implica riscul de a fi raniti, de a ni se raspunde cu ura … neintelegerea celor din jur ne poate face sa nu mai iubim nimic … dar, pana la urma, iubirea fie ea si pentru o clipa merita toate aceste riscuri ale esecului.” ( Octavian Paler)

Chiar merita oare?

Citeste numai la final...

2009-12-15T10:44:00.002+02:00

"Cat de frumos suna glasul oamenilor cand spun ceva adevarat, cand smulg ceva din ei si-l intind altora ca pe-o ofranda: tine, ia, acesta e sufletul meu".

Uneori cuvintele ma tradeaza. Uneori pur si simplu nu mai gasesc drumul literelor. O noapte intreaga am incercat sa imi asez gandurile si sentimentele intr-o bucata de hartie. Am scris. Am sters. Am scris din nou. Am revenit iar si iar asupra randurilor. Nimic coerent.

In dimineata asta m-am trezit melancolica. Uneori imi spun ca sunt prea sensibila. Uneori uit ca am crescut si ma comport ca un copil care tanjeste dupa o farama de atentie, de iubire. Dupa o imbratisare. Acea imbratisare in care regasesti linistea. Si taci si simti…si inchizi ochii si te bucuri cu toata fiinta ta ca cel drag e langa tine, pentru tine. Il strangi in brate cati poti de tare si ramai inmarmurit acolo si uiti sa respiri. Mi se intampla adesea sa vrea sa fiu tinuta in brate. Sa vreau simt dincolo de cuvinte sufletul celui pe care il iubesc. Imbratisarile nu mint niciodata. Sunt cel mai pur mod de a arata cuiva cat de mult ti la el.

Mi se intampla de asemenea sa port cu mine imbratisari nedaruite. Poate din lipsa de curaj. Poate din teama de a nu parea ridicola. Poate din frica de a nu-l sufoca pe cel drag. Dar azi nu vreau sa mai aman nimic. Vreau sa iti repet la infinit ca te iubes, vreau sa te imbratisez asa cum nu am facut-o niciodata. Vreau sa ma imbratisezi si tu, pentru ca azi am nevoie.

Iertam dar nu putem uita

2009-12-13T16:26:00.005+02:00

Sunt fapte peste care mi-e atat de greu sa trec. Sunt greseli pe care chiar daca le iert, lasa in urma lor un gol infinit.

Am iertat de atatea ori mai mult decat ar fi trebuit, am inchis ochii mai mult decat am privit, am acceptat compromisuri si mi-am incalcat principiile. Am imbratisat dorintele altora renuntand la ale mele. Am tacut in fata jignirilor, am acceptat sa mi se impuna fapte. Si toate astea pentru ca iubeam. M-am simtit de atatea ori prizionera propriilor alegeri si decizii. Dar, mereu, a venit un moment in care as fi vrut sa ma opresc din drum si sa strig ca nu mi-e tocmai bine. Sa ma fac auzita in fata celor care am tacut, sa rup prietenii si sa sfarsesc povesti de dragoste. Dar intotdeauna inima o ia inaintea ratiunii. Mi-e greu sa plec atunci cand iubesc.

Dar uneori simt ca nu mai pot, simt ca acel "iarta-ma" spus de prea multe ori devine inutil, simt ca oricat de mult as iubi, vine o clipa in care ceva se schimba in mine. Si atunci ezit intre plecari si intoarceri, intre a suna sau a-l lasa sa inteleaga ca a gresit, intre lacrimi de dor si revolte sufletesti. Si oricat m-as stradui sa leg din nou firul prieteniei sau al dragostei, nodul ramane si uneori doare ingrozitor.

Cu totii gresim si iertam, reusim sa trecem peste ceea ce ne-a facut sufletul sa planga, dar pentru ca suntem oameni si avem amintiri, nu putem uita.

Enchante...

2009-12-10T11:52:00.001+02:00

Pentru ca azi nu mai vreau sa te privesc, pentru ca azi nu mai vreau sa te ascult, pentru ca azi nu vreau sa mai imi amintesc de tine, pentru ca azi nu mai vreau sa te iubesc, pentru ca azi vreau sa iti uit vocea si zambetul si lacrimile si atingerile si tacerile, pentru ca de atata timp nu ai invatat sa ma auzi in culori, pentru ca am obosit sa iti vorbesc doar in alb si negru, pentru ca ochii tai nu au reusit sa patrunda in adancul sufletului meu, pentru ca nu ai stiut niciodata sa imi citesti randurile, pentru ca azi pur si simplu vreau sa fiu libera, pentru ca azi vrea sa ratacesc prin mine fara sa imi fi aproape, pentru ca azi vreau sa fiu eu, am ales sa nu te mai cunosc…..si, totusi, vrei sa ne prezentam?

Iubesc...

2009-12-03T23:56:00.016+02:00

-familia
-prietenii
-pe Zuzu
-marea si cantecul valurilor ce se sparg de tarm
-rasariturile in doi
-mirosul ploii de dinaintea inceperii ei
-ceaiul de vanilie...scortisoara
-pe tine
-teatrul
-mirosul parului tau si parfumul pe care il lasi in urma
-noaptea si ratacirea mea in ea
-sa privesc de sus luminile orasului in intuneric
-sa visez
-vinul fiert
-jucariile de plus
-culoarea albastra
-sa iti scriu si sa iti citesc randurile
-trandafirii albi
-filmele cu finaluri triste
-solo-urile de chitara si pianul nostru negru
-stelele
-muzica franceza
-sa ma plimb prin frunzele uscate ale toamnei
-zapada de dincolo de fereastra
-soaptele vantului si aripile tale de inger

Urasc

-toamna
-sa ma trezesc dimineata devreme
-sa zambesc atunci cand sufletul imi plange
-oamenii prefacuti
-sa ma sfarsesc de dorul cuiva drag
-singuratatea
-frigul
-golul lasat de plecarea celor pe care ii iubesc
-finalurile venite mult prea devreme
-sa iti scriu iar ochii tai sa nu citeasca niciodata randurile mele
-naivitatea mea cu care cred in oameni
-sa ma ratacesc pe drumuri cunoscute

Am plans...

2009-11-28T21:53:00.002+02:00

...atunci cand chipul celui pe care il iubeam s-a transformat intr-o umbra usor stearsa. Am plans atunci cand pentru o clipa m-am pierdut cu el in vis si m-am trezit dimineata mai pustie ca niciodata.Am plans cand am simtit ca i-am suparat pe cei dragi sau cand i-am dezamagit. Am plans si atunci cand m-am simtit neputincioasa in fata suferintelor si a durerilor lor. Am plans sfasiata de dorul celor la care tineam atunci cand, “distanta, oamenii, poate si destinul” ne-au despartit de multe ori. Am plans si atunci cand in inima purtam cuvinte de dragoste pe care nu le puteam pronunta. Am plans la citirea unei poezi care imi amintea de el sau la auzul unui cantec care ma purta cu gandul la o prietenie sfarsita mult prea devreme.Am plans cand intunericul noptii s-a asezat in sufletul meu odata cu ultima noastra cearta. Am plans atunci cand am citit pentru ultima data toate biletelele scrise de el, cand am privit toate pozele care ne gaseau impreuna, cand bataile inimii mele s-au transformat in strigate ce nu se auzeau mai departe de gand. Am plans atunci cand am simtit ca ma sufoc in spatii inchise, cand durerea sufletului devenise insuportabila, cand visele mi s-au risipit spre nicaieri. Am plans atunci cand am vazut cum parca lumea se prabuseste in jurul meu si cand pentru o clipa mi-am dorit sa redevin copil. Cand nu am mai gasit drumul, bajbaind in intunericul meu.

Dar, am plans si atunci cand, pentru prima data, el mi-a daruit un trandafir alb. Sau atunci cand de ziua mea am primit cel mai frumos cadou din partea mamei. Am plans si atunci cand, intaia oara, am castigat un concurs de scris sau cand randurile mele au fost inchise in coperti de carti. Am plans si atunci cand o prietena draga m-a luat in brate spunandu-mi ca ma iubeste sau atunci cand o alta prietena mi-a mangaiat fruntea, m-a tinut de mana, mi-a daruit o farama de speranta atunci cand nu mai credeam in nimic. Am plans atunci cand sora mea mi-a facut cel mai frumos portret din lume sau atunci cand l-am intalnit pe cantaretul meu preferat...

Am plans de tristete si dor, de durere si deznadejde, si, de cateva ori de fericire.

Se poate muri de dor?

2009-11-27T14:28:00.000+02:00

Stau si privesc, pierduta, in noapte. Absenta, fara sa respir, fara sa indraznesc macar sa ating tastatura. Privesc doar cum cerul se poate prabusi intr-o clipire de timp, cum un intreg univers poate disparea intr-o bataie de gene. Cum sufletul poate sa arda inecat in plansul lui, sau cum rezonanta unor cuvinte poate durea mai tare decat orice varf ascutit de sageata. Cum lacrimi se lovesc zgomotos de trotuarele reci ale orasului in urma unor pasi a caror umbra o iubeam. Cum te poti sufoca in spatii largi si cum uneori durerea e insuportabila. Cum inima inceteaza sa mai bata topindu-se intr-un strigat mut pe care nu il aude nimeni. Cu aripi reci, stau si ma privesc, intrebandu-ma daca se poate muri de dor.

Si, totusi, suntem atat de singuri in lumea asta

2009-11-26T13:32:00.000+02:00

Am invatat de-a lungul timpului sa zbor cu aripi de iubire, cu aripi de prietenie. Sa imi construiesc vise si sperante si sa cred in ele. Sa imbratisez atunci cand sufletul imi spune, sa iubesc fara sa vreau sa cer nimic, si, sa imi transform dragostea in cuvinte atat de greu de rostit altadata. Mi s-a intamplat sa cred in cei dragi mai mult decat in mine. Sa ma arunc in povesti de dragoste fara de liman convinsa fiind ca undeva, candva, ni se va arata si noua un tarm doar al nostru. Dar, de cele mai multe ori am sfarsit dezamagita. Si nu de cei pe care ii iubeam, ci de naivitatea mea cu care credeam in “pentru totdeauna”. Uneori, am renuntat la vise pentru cei dragi, si am facut-o din tot sufletul pentru ca ii iubeam. Alteori am ales sa nu pasesc pe un alt drum care sa ma duca departe de ei. Si, nu am regretat nicio clipa. Dar oamenii sunt oameni. Si eu, si ei. Si oamenii gresesc, si oamenii se supara, ne supara, si oamenii deceptioneaza. Si, poate ca dincolo de iubirea pe care le-o port, dincolo de dorul care ma mistuie atunci cand imi sunt departe, dincolo de durerea pe care doar sufletul meu o cunoaste atunci cand ei pleaca, ar trebui, totusi, sa privesc viata asa cum este, sa renunt la copilul naiv si imatur din mine care inca mai crede in basme, si sa invat ca totusi suntem atat de singuri in lumea asta.

Daca ati simtit vreodata...

2009-09-13T11:24:00.000+03:00

Daca ati simtit vreodata ca iubiti o persoana cu o iubire mai presus de inaltimi, daca ati simti ca prezenta ei va face bine si va nelinisteste deopotriva, daca ati simtit ca ati fi capabili sa renuntati la voi pentru ea, daca atunci cand sunteti departe nu exista gand care sa nu o cuprinda, daca dorul care se naste in voi, chiar si atunci cand sunteti cu ea, va face inima sa planga si sa vibreze in acelasi timp, daca ati simtit cum suferinta ei este si a voastra, cum lacrimile ei aluneca parca pe obrajii vostrii, daca ati simtit teama de nu gresi in fata ei, sau de a nu o dezamagi, daca ati simtit ca nu va puteti explica de ce va este atat de draga, si, totusi in acelasi timp dincolo de bataile inimii ceva din voi va indeamna sa va indepartati, atunci intelegeti de ce noptile mele au gust de framantari si nelinisti, de plecari si intoarceri, de iubire si teama.

Un colt strain de univers

2009-06-25T18:02:00.005+03:00

Pe un capat de banca din lemn cojit am stat si am ascultat vandul ce ducea si aducea cu el amintiri abia desprinse din mine. Am privit timpul ce pasea peste toate visele mele imprastiate pe jos, frangandu-le in cadenta lui. Am privit pasarile si mi-am amintit ca eu nu am invatat sa zbor, ca aripile mi-au fost taiate inca dinainte sa ma nasc. As fi vrut sa incep sa plang, sa-mi las lacrimile sa strabata libere decolteul rotund, sa ma inec intr-un rau de suspine, sa sfarsesc prin a-mi alunga nelinistile cu un ultim oftat. Nu s-a intamplat asa desi ar fi fost mai usor.

Aveam talpile reci si palmele transpirate. Vedeam cum sufletul meu pe care durerea incepuse sa il roada inceteaza sa mai respire. Nu mai simteam nimic, vedeam doar oamenii care treceau grabiti, uitandu-se la mine ca la o vietuitoare ciudata. Ma simteam ca intr-un acvariu din care nu puteam evada, la care trecatorii priveau fara a putea auzi urletul dinauntrul meu. Privirile lor continuau sa ma acopere dezgustator, parca spunandu-mi sa imi caut un alt colt de lume, mai secetos mai dornic de umezeala ochilor mei.

As fi putut sa ma ridic si sa plec, sa caut o lume care sa fie a mea, un colt de aer pe care sa il respir doar eu. Mi-ar fi luat prea mult toata aceasta cautare si am hotarat sa raman asa, cu sufletul zdrentuit, o vietuitoare ratacita intr-un acvariu sufocant, la care trecatorii priveau ca la vitrina unui magazin de bazaconii.

Cand totul se petrece doar in imaginatia mea...

2009-06-24T12:11:00.003+03:00

Port cu mine inima mea ranita, sufletul meu sfarsit de deziluzii si sperante. Ma avant mereu cu ochii inchisi, cu inima oferita pe de-a-ntregul, in iubiri mistuitoare, in povesti cu sfarsituri premeditate, scrise inca de la prima pagina. Dar nu vreau sa vad nimic, nu vreau sa cred nimic, si imi spun de fiecare data ca aceasta iubire va fi pentru toata viata.
Si atunci cand imi dau seama ca totul se pretrece doar in imaginatia mea, cand omul iubit pleca, cand iubirea lui se transforma in cea mai neagra cenusa, eu, insetata de dragoste, suflu in ea buimaca de dor, sperand ca inca mai mocneste, o farama de iubire. Si in noptile mele pusti, inventez fraze care sa imi linisteasca orele chinuite. Construiesc randuri care sa imi amageasca durerile. Cladesc aliniate care sa imi minta inima. Si vars rauri de lacrimi si inspir aerul tradarii, si expir de nenumarate ori suflul durerii. Calc cu talpile goale peste toate cioburile iubirilor sparte, lasand in urma mea dare de sange fierbinte.
Si ca si cum nu as cunoastei cumplita durere, si ca si cum inima mea nu ar fi un sul mare de pansament umed, ma arunc mereu, in bratele iubirilor fara noima, cazand, intotdeauna, de la inaltimi nebanuite.

Dezamagiri si suferinte si dureri si lacrimi

2009-06-05T12:37:00.012+03:00

N-am stiut niciodata sa imi stapanesc lacrimile atunci cand simteam ca ma sfarsesc de dorul celui pe care il iubesc. Nu am invatat sa suspin in gand si nici sa plang in soapta. Am mucegait nopti si am inundat zile. Am adormit adesea in asternuturi umede si m-am trezit inecata pe o bucata de pat, in cele mai adanci rauri de dor. Am asteptat prabusita de durere un semn de la cel pe care il iubeam. Am tanjit ireversibil dupa imbratisarile lui.
Si, mi-am construit in minte o lume in care sa il intalnesc, sa cred ca il pot atinge. In care sa imi dea sarutul dintai si imbratisarea din urma. Am adunat vise si iluzi pe care le-am asternut pe foi albe, ca intro scrisoare de dragoste trimisa spre infinit. L-am asteptat innebunita de iubirea pe care i-o purtam, am tresarit la cuvintele intunericului crezand ca este vocea lui. Am inchis dragostea mea in pagini de jurnal, in randuri nascute din lacrimile mele, in coperti de carti.

Dar asteptarea mea m-a facut, parca, sa ma indepartez si mai mult de secunda unui inceput frumos de poveste. Si, in incapatanarea mea de a implora destinul sa aduca mai repede iubirea pe care, in copilarie, mi-o crestasem in palma cu o linie lunga si adanca, am sfarsit prin a-mi trai viata mai mult in vis. Si la sfarsitul indarjirilor mele, nu am gasit decat dezamagiri si suferinte si dureri si lacrimi.

Scrisoare spre infinit

2009-05-28T01:34:00.008+03:00

Iubitul meu, tu care esti atat de departe incat numai cuvintele mele iti mai pot contura astazi fineturile chipului, tu care nu esti decat in melodia unui cantec stiut de mult, tu care cu buze iscusite imi sopteai cele mai frumose versuri, tu esti in aceasta noapte in mintea mea, in sufletul meu sfartecat de plecarea ta. Si stelele clipocesc in seara asta a iubire. Si ma indeamna, hipnotizata de toata stralucirea lor, sa iti strig numele in intunericul singuratatii ce ma sufoca. Si te chem cu fiecare clipire, cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie a inimii.

Dar strigatul meu ramane prizionerul foilor albe in care durerea mea a nascut cele mai splendide cuvinte de dragoste si deznadejde . Si te astept cuminte, plangand in pumni neiubirea ta. Si uit mereu ca timpul pentru noi s-a oprit in noptile in care, printre cearsafuri obraznice, mi-ai jurat iubire vesnica, eterna. Si uit ca amintirile care ne gasesc impreuna, nu sunt decat in cele mai frumoase poze, ingalbenite de timp. Si in jurul meu curg rauri de durere care ma ineaca. Si din clepsidra timpului se scurg, azi, ore, care in cadenta lor ma cutremura de dor. Dar eu, dragul meu, tanjesc ireversibil dupa iubirea ta, scriindu-ti in gand scrisori ce cu literele plecate te cheama inapoi. Si port cu mine secunda in care mi-ai spus ca ma iubesti, atunci, si pentru totdeauna. In orice anotimp, in orice viata, in orice lume. Si nu am invatat sa traiesc fara tine. Si pietrele din jurul meu plang odata cu mine dorul ce imi chinuie existenta. Ma sufoc atunci cand iti zaresc chipul, intamplator, in vreo poza, ma prabusesc de dor atunci cand aud numele tau rostit de alte guri. Si sunt atat de paralizata in neputinta mea de a trai fara tine.

Si te visez noaptea, si plang toate diminetiile, si tanjesc peste zi dupa toate saruturile tale. Si uit de atatea ori ca nu existi decat in visele mele, trimitand mesaje catre destinatii necunoscute de mine. Si astept raspunsuri, pe care le primesc. Dar otrava cuvintelor “cred ca ati gresit numarul” imi invenineaza viata. Si in drumurile mele agitate te zaresc in fiecare barbat a lumii. Si ma apropii de umarul tau, insetata de iubire, dar buzele celui din fata mea imi raspund raspicat “m-ati confundat”. Si eu nu stiu sa astept, nu am rabdare. Si simt cum ma scurg odata cu trecerea timpului, innebunind de dorul tau.

Dar, eu, dragul meu, eu care ma ingrop in fiecare seara in cele mai frumoase vise, iti implor intoarcerea. Si cu sufletul facut ferfenita, nu iti cer decat sa imi dai “un minut… o secundă…o frunză, un fir de nisip…o briză, o undă”, sa mai imi dai “un anotimp, un an, un timp.”